Opere

Lucrari in timpul scolii (1897-1906)

      La inceputul operei sale, sculpturile lui Brancusi sunt reprezentari clasice ale formei umane.
Dar structura operei sale are o evolutie rapida astfel ca inca din 1907 aceasta estetica realista nu i-a mai convenit.
Perioada 1987 - 1907 este caracterizata de o acumulare de cunostinte si indemanare dar si de cautarea unor solutii in modelarea materialelor.
Dupa 1905 viziunea tanarului artist devine mai clara si mai puternica, incercand sa redea trairile modelelor sale.

In aceasta perioada realizeaza operele:

1897 - Bustul lui Gheorghe Chitu
Este prima sa sculptura. Gheorghe Chitu a fost fondatorul scolii de Arte si Meserii din Craiova.

1898 - Vitellius
A obtinut o mentiune onorifica pentru acest bust. Vitellius a fost sculptat in primele saptamani ale intrarii in scoala Nationala de Arte Frumoase din Bucuresti, dupa un mulaj din sala cursurilor.
inca din aceasta lucrare se poate observa preocuparea lui Brancusi de a reda caracterul personajului avut ca model.
Aceasta opera a fost prezentata Consiliului judetean al Prefecturii Dolj pentru ai fi prelungita bursa acordata.
Este una dintre dintre putinele lucrari ramase din timpul scolii.

1900- Capul lui Laocoon
Brancusi obtine o medalie de bronz pentru Capul luil „Laocoon” in cardul unui concurs organizat la scoala Nationala de Arte Frumoase din Bucuresti.






1902 - Ecorseul
Brancusi s-a simtit mai atras de opera „Independentilor”, decat de academicienii din scoala, totusi a studiat temeinic modelajul si anatomia, lucru demonstrat de sculptura sa "Ecorseul".
Statuia care prezinta sistemul muscular si ligamentele umane, este apreciata de OscarWalter Cisek ca fiind nudul cel mai exact din punct de vedere anatomic. Lucrarea denota o excelenta cunoastere a anatomiei.
Ideea a plecat de la mulajul statuii lui Hermes, aflata la Muzeul Capitoliu din Roma. Brancusi a muncit aproape doi ani de zile: intre 1900 si 1902, avandu-l coordonator pe dr. Gerota.
Doctorul Gerota este cel care il ajuta pe Brancusi sa isi toarne in gips lucrarea si sa o expuna in 1903 - la Ateneul Roman. Opera a fost apreciata de presa locala, ceea ce i-a adus o anumita notorietae tanarului sculptor.
Lucrarea este multiplicata in 4 exemplare, care vor fi vandute institutiilor de invatamant. Pentru a vinde ultimul exemplar inainte de a pleca spre Paris, Brancusi adreseaza o petitie presedintelui Societatii Studentilor in Medicina, care va achizitiona sculptura. Aceasta sculptura a fost cumparata de scoala si a servit drept model de anatomie pentru mult timp.

1902/1/24 - Statueta simbolizand muzica corala romaneasca - Bucuresti .

1902 - Ion Georgescu
Este singurul portret facut in tara de Brancusi dupa natura. Brancusi era prieten cu Ion
Georgescu-Gorjan si a realizat portretul la Craiova, in perioada cand isi facea serviciul militar si locuia chiar in casa acestuia.
Revazandu-si in 1937 lucrarea, Brancusi isi reamintea cat de mult se bucurase atunci cand si-a dat seama ca “ghicise” privirea modelului insusi. Porterul este realizat intr-o maniera clasica, riguroasa.
Barbu Brazianu scria ...ii lua cu compasul masurile fruntii, arcadei sprancenelor, nasului, proeminenta barbiei, dimensiuni care se intipareau apoi in lutul pe care degetele dibace il modelau cu siguranta talentului si a meseriei bine invatate.
Bustul a fost vandut in 1967 Muzeului de Arte al Republicii Socialiste Romania contra sumei de 40000 de lei, cu obligatia de a se face o copie.

1903 - Carol Davila
Bustul Generalului Carol Davila, fondatorul scolii Medicale din Romania a fost prima lucrare executata la comanda si singurul monument public al lui Brancusi in Bucuresti.
A fost turnat in bronz abia noua ani mai tarziu si instalat in curtea Spitalului Militar.
Dar in 1912, cand s-a decis totusi ridicarea monumentului, s-a constatat ca, intre timp gipsul se degradase si s-a luat decizia repararii bustului prin suprimarea partilor avariate.
Deoarece Brancusi nu mai era in tara la momentul respectiv, lucrarea a ramas aproape ignorata pana in iarna anului 1938 cand, revenind in Bucuresti, sculptorul a relevat faptul ca el este autorul versiunii in gips a bustului. Cand a vazut varianta "ajustata", cu bratele ciuntite si fara egreta de pe chipiu; Brancusi se gandea sa ii dea in judecata pe cei care luasera aceasta decizie.
In 1990, lucrarea a fost mutata in interiorul Muzeului Militar - in curtea Spitalului fiind instalata o copie in bronz.

1905 - Orgoliu
Cu schita in gips a acestei lucrari, Brancusi a debutat in 1906 la Salonul parizian prezidat de Rodin.
Lucrarea reprezinta un cap de expresie - Studiu dupa natura. Portretul este conceput pe o structura linistita si simetrica. Calmul, exprimat de sculptura in ansamblu, este putin disturbat de privirea fetei care ascunde o umbra usoara. Brancusi realizeaza si o statueta de vitrina reprezentand acelasi personaj.
A doua varianta a "Orgoliului" este expusa la Salonul de toamna si difera de versiunea anterioara in gips prin faptul ca partea de jos a fost micsorata si umerii trunchiati.



1906 - Pictor Darascu
Pentru acest bust, Brancusi va primi premiul al doilea, la Salonul oficial bucurestean din 1909, prezidat de Spiru Haret. Pictorul Nicolae Darascu, era prietenul lui Brancusi. Forma definitiva a lucrarii are bratul stang indoit si bratul drept sectionat putin mai jos de umar. in aceata lucrare se poate sesiza influenta lui Auguste Rodin.
Lucrarea va fi achizitionata de Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice.




1906 - Copil
Este lucrarea cu care Brancusi a debutat in 1906 la Salon d'Automne. Criticii nostri plastici au fost din primul moment favorabili sculptorului. Profesorul Mihai Dragomirescu afirma ca bustul a iesit din mana celui mai mare talent ce am avut pana acum si ca siguranta si indrazneala cu care a fost modelat ”Copilul” nu am mai intalnit-o decat in bucati clasice.
Lucrarea a fost in cea mai mare parte distrusa in timpul celui de-al doilea razboi mondial, doar capul ramanand intact, si a fost restaurata in septembrie1956 la cererea Muzeului de Arta. Opera a fost expusa si la cea de-a sasea manifestare a asociatiei, “Tinerimea Artistica” la Bucuresti, si a fost achizitionata pentru Pinacoteca Statului in urma recomandarii pictorului stefan Popescu.

1906 - Cap de copil - bronz
Este lucrarea pe care Brancusi o prezinta la expozitia organizata la Paris de Societe Nationale des Beaux- Arts in aprilie 1907,sub numele de "ebauche". Sculptura reda foarte bine expresia de inteligenta a modelului.
Portretul acestui copil este o imbinare a invatamintelor lui Rodin si ale lui Medardo Rosso.
Opera va fi turnata in bronz in trei exemplare. in 1912 Brancusi expune aceasta lucrare la Ateneul Roman, la Salonul Oficial. Este o lucrare care a aparut pentru prima oara cu prilejul Centenarului sculptorului, in 1976, facand parte dintr-o colectie particulara.
Aceasta a doua versiune a “Capului de copil”, este lucrata mai rafinat, iar urmele turnarii sunt
slefuite. Lucrarea a fost achizitionata de Alexandru D. Florescu care o daruieste fiicei sale Elsa, o eleva a sculptorului Frederic Storck.

1906 - Bustul Victoriei Vaschide - Paris

1906 - Bustul doctorului Zaharia Samfirescu - Paris

1906 - Supliciu 
Este o aprofundare a temei "copilului", sculptorul incercand sa redea starea sufleteasca a modelului. Suferinta nu este redata prin trasaturile fetei, ci prin pozitia capului si prin usoara contorsiune a bustului. Apare tendinta de simplificare si sinteza. Opera a fost realizata in ultimul an petrecut la scoala Nationala de Arte Frumoase din Paris, si este lucrarea care i-a placut cel mai mult lui Rodin.

back to top

Lucrari in perioada de turnura (1907-1910)

      Anul 1907 marcheaza incheierea unui prim stadiu de creatie. Brancusi se desprinde de influenta lui
Rodin si incepe sa practice taietura directa si se afla in cautarea propriului drum.

1907/3 - Capul unei tinere fete – Paris

1907 - Sarut 
Este lucrarea prin care Brancusi isi afirma autonomia artistica. Ideea principala din Sarut este simpla: iubirea ca fuziune intre doua entitati separate reface unitatea originala a vietii.
Sarutul lui Brancusi poate fi considerat o replica la Sarutul lui Rodin. Opera aduce o noua dimensiune conceptului de sculptura. Aceasta opera sculptata intr-o maniera aparent primitiva, este a doua lucrare la care Brancusi foloseste tehnica taierii directe.



1907 - Cumintenia pamantului 
Cumintenia Pamantului reflecta filozofia lui Brancusi care isi are radacinile intr-o cumintenie anterioara crestinismului. Sculptura reprezinta o femeie foarte concentrata asupra ei insasi, figura ei degajand un mister care o transforma intr-un portret universal. Din atitudinea statuii se degaja un sentiment de atasament fata de pamantul mama. Petru Comanescu considera ca Ganditorul de la Hamangia este o precumintenie a pamantului, criticii nepunandu-se inca de acord asupra sursei de inspiratie a acestei lucrari.
Lucrarea a fost expusa pentru prima data in 1910 la Bucuresti si a starnit reactii contradictorii, dar in cele din urma a fost acceptata.

1907 - Cap de copil – Paris

1907 -Supliciu
Trecerea de la versiunea anterioara, in gips, la cea de bronz aduce modelajului un spor de sensibilitate.
Marc-A. Jeanjaquet critica aspru sculptura a carei atitudine i se parea exagerata si stranie:
Supliciu ar putea tot atat de bine sa fie capul unui degenerat, intr-atat expresia apatine tipurilor de copii tarati cu cea mai neagra ereditate. La drept vorbind, aceasta opera constituie un caz patologic.


1907 - Supliciu
Este o opera de sinteza, care face primul pas spre formele ovoidale care vor culmina cu Sculptura pentru orbi.
Pentru a accentua suferinta modelului, artistul a suprimat partea de jos a bustului si antebratul stang.



1908 - Somnul 
Reprezinta capul unei femei dormind. in blocul de marmura trasaturile delicate sunt abia perceptibile emanand o mare sensibilitate. Se pare ca Brancusi a conceput o versiune in gips inca din 1906, fiind precedata de Adolescenta modelata in 1905 si Repaus din 1906. Aceasta sculptura in marmura a fost comandata de Anastase Simu un compatriot, pentru viitorul sau muzeu din Bucuresti.




1908 - Danaida 
Pe o fotografie a acestei sculpturi Brancusi a notat Cap de fata 1908. S-a pus problema autenticitatii operei deoarece nu se stia ca Brancusi ar fi fost in acea perioada in Romania. Din cercetari a reiesit ca a fost creata in atelierul colectionarului Bogdan Pitesti, in una din vizitele lui Brancusi la Bucuresti.
Sculptura este realizata in piatra de vrata, importata din Bulgaria si folosita des de sculptorii romani. in sprijinul acestei ipoteze este si marturia lui Tudor Arghezi care isi aminteste ca Brancusi a folosit atelierul pe care Bogdan Pitesti il dota cu tot ce era necesar si il punea la dispozitia unui grup de pictori si sculptori din care facea parte si Brancusi.
Acest cap de piatra a fost expus la Bucuresti in 1914 la cea de-a XIV-a expozitie a gruparii Tinerimea Artistica, cand a fost cumparat de colectionarul Bogdan-Pitesti. 28 de ani mai tarziu, lucrarea va fi expusa pentru a doua oara, dar a fost gresit etichetata cu numele de „Cumintenia pamantului.”

1909 - Fragment de tors
Cu aceasta lucrare, Brancusi a obtinut in 1912 marele premiu de 2000 lei la Salonul Oficial de la Bucuresti.
Forma alungita a micului fragment de tors, reprezinta miraculoasa fuziune dintre senzualitate si puritate. Suprafata neteda a sculpturii, privita din partea stanga, este intruparea perfectiunii figurii umane. Privit din partea dreapta, Torsul, apare ca o bucata de piatra denivelata, unde trasaturile umane nu sunt inca bine definite .



1909 - Baronesa RF
Este o etapa spre seria „Muzelor adormite”. Versiunea in piatra a portretului baroanei Renee Frachon difera de versiunile initiale modelate in lut. Brancusi surprinde individualitatea modelului dandu-i un aer de spiritualitate sofisticata, prin stilizarea fetei intr-un ovoid.






1909 - Muza adormita in marmura
La numai doi ani dupa crearea Somnului, in care fata nu este bine definita din blocul de marmura, Muza adormita realizeaza miracolul: capul alungit, abia atingand suprafata soclului, intr-un echilibru fragil; muza este intr-o lume aparte, o lume a ei, transmisa de materialul care a creat-o.
Brancusi realizeaza cateva variante de Muza adormita, un simplu craniu oval bine slefuit.
Artistul nu este interesat de detaliile fetei, ci incearca sa exprime sensibilitatea figurii prin forma ovoidala, el considerand oul, forma mama a capului uman.
Brancusi va inaugura seria capetelor de copii culcate pe dreapta, inceputul acelei etape care il va duce treptat spre desavarsitele forme ovoidale.

1910 - Muza adormita in bronz
Stilul lui Brancusi s-a transformat prin folosirea luciului. Brancusi realizeaza doua variante, una aflandu-se in colectia Katia Granoff, iar cea de a doua la Institutul de Arta din Chicago .




1908 – 1910 Monumentului funerar al lui Petre Stanescu din Buzau
La recomandarea doctorului Gerota si a pictorului stefan Popescu primeste comanda monumentului funerar al lui Petre Stanescu din Buzau, prima opera personala de sine statatoare.
Brancusi a conceput „Rugaciunea si „Bustul lui Petre Stanescu ca un ansamblu.
Cu toate ca in 1907 semnase un contract conform caruia trebuia sa predea lucrarea cel mai tarziu pana la sfarsitul lunii februarie 1908, artistul a considerat terminata opera abia dupa sapte ani, in primavara anului 1914.
Brancusi a sculptat la Buzau timp de 14 zile ansamblul din piatra de magura.
Timp de aproape doi ani Brancusi a fost foarte preocupat de realizarea acestui ansamblu, astfel incat nu a mai prezentat nimic nou la Saloanele de la Paris.

1910 - Rugaciune 
Aceasta lucrare marcheaza o cotitura in arta lui Brancusi, inceputul drumului care va duce la arta pe care o cunoastem. Mai elocvent decat in seria Capete de copil, aceasta statuie exprima prin formele sale curajos simplificate, primul semn al unei orientari artistice care va deveni o cotitura in sculptura Europeana moderna. De fapt este lucrarea care reda cel mai bine noua tendinta in conceptia artistica a lui Brancusi intre 1907 – 1910.
Artistul se desprinde pentru prima data din sfera de influenta rodiniana si trece la stilizarea si simplificarea formelor, cautand sa-si elibereze opera de orice traire puternica, sugerand o femeie care se roaga, o femeie care se reculege in genunchi, nu o femeie care se tanguie, conferindu-i in felul acesta un simtamant de smerenie si de puritate.
Rugaciune este o sculptura in spiritul traditiei bizantine, in care formele sunt alungite si stilizate, chipul subtiat, arcada ochilor este puternic subliniata, iar privirea voalata, intoarsa parca inauntru. Sculptura inspira prin numai cateva trasaturi sentimentul de smerenie si evlavie al femeii ingenuncheate.

1910 - Bustul lui Petre Stanescu
Sculptura a fost realizata avand ca model pe unul din fratii defunctului si o fotografie a acestuia.
tinand cont de faptul ca lucrarea avea sa fie instalata pe un soclu inalt, gatul este usor asimetric si intregul bust usor alungit pentru a da senzatia de perspectiva.
Criticii de arta bucuresteni din acea epoca au comparat lucrarea cu unele opere ale lui El Greco si Zurbarans.
Bustul lui Petre Stanescu a fost expus in 1976 la Bucuresti cu ocazia Centenarului Brancusi si a fost
inlocuit mai tarziu cu o copie in bronz, iar in 1992 a fost cumparat de Muzeul National de Arta al Romaniei.

1910 – Visul – Paris

1910 - Pasarea Maiastra 
Sculptata in 1910 Maiastra releva aspiratia lui Brancusi catre perfectiune.
Forma pe care artistul o da pasarii Maiastre ne trimite cu gandul la divinitatile pagane, la reprezentarile animalelor zeificate. Maiastra, nu este o pasare obisnuita ci una speciala, inzestrata in legendele populare romanesti cu puteri magice, fiind aceea care il ajuta pe Fat Frumos sa isi intalneasca marea dragoste. Initial Brancusi alege un soclu format dintr-un grup de personaje primitive care isi sustin capetele cu mainile, dar in variantele ulterioare il va inlocui cu fragmente din Coloana Infinitului.
Intre 1910 si 1944, Brancusi a creat 29 de pasari, cautatand sa exprime esenta zborului, care pentru el simbolieaza ascensiunea catre spiritualitate si transcendenta.
Pentru Brancusi zborul este „cel mai minunat lucru din natura”.

1910 - Sarutul 
Prin aceasta lucrare, Brancusi a vrut sa sintetizeze permanenta si biruinta iubirii in confruntarea ei cu moartea.
De fapt este monumentul funerar al Tatianei Rachevski, o tanara care s-a sinucis din dragoste.
Despre aceasta varianta a „Sarutului” mult mai inalta decat prima, Brancusi spunea: este simpla, rascolitoare si calmanta. ...lucrand ca de obicei andelung la aceasta sculptura, mi-am dat seama cat de indepartata poate fi oglindirea formelor exterioare a doi oameni de adevarul esential.
Ce straine sunt statuile acestea fata de marele eveniment al nasterii, fata de bucuria si tragedia oamenilor. Ele nu reflecta mai nimic din maretia vietii si a mortii.

back to top

Opera matura (1911-1956)

      De la Gotic incoace, sculptura europeana a fost napadita de muschi, de buruieni, de tot felul de excrescente care ascundeau cu totul forma. A fost misiunea speciala a lui Brancusi de a elimina ceea ce era de prisos si de a ne da din nou constiinta formei. Mentionam cateva opere semnificative din aceasta perioada:

1911 - Prometeu 
Brancusi reia tema din Supliciul, din 1907 unde inclinarea capului este singurul semn al suferintei.
Nici aici martiriul Titanului nu este exprimat prin deformarea dureroasa a trasaturilor.
Capul lui Prometeu este o bucata de marmura de dimensiuni reduse, unde detaliile portretului par a fi sterse. Prin suprimarea treptata a detaliilor, capul lui Prometeu a ajuns sa aiba un aspect aproape sferoidal, intrerupt doar de subtila adancime a ochilor, de abia perceptibilele linii ale nasului si ale gurii, de forma urechii si de grumazul brusc gatuit.

1911 - Portretut lui George – Paris

1912 - Muza – Paris

1912 - Pinguinii 
Lucrarea in marmura alba este inca o sculptura din tema ovoidului. Pinguinii lui Brancusi exprima un sentiment de duiosie, ei pastreaza un sens omenesc in miscarile lor tandre, par niste oameni intr-o miscare de apropiere, de cautare a unui sprijin reciproc. Sculptura degaja un sentiment de incredere, de comuniune, de solidaritate.
Una din sursele de inspiratie se pare ca este cartea lui Anatole France, Insula Pinguinilor, carte care
s-a bucurat de o mare popularitate in vremea aceea.


1913 – Monumentul in memoria lui Spiru Haret – Paris

1912-1933 - Domnisoara Pogany
Una dintre cele mai cunoscute lucrari ale genialului Brancusi este o opera trasa in bronz dupa exemplarul aflat in colectia Stork, reprezinta un simbol naţional al artei moderne romanesti.
Ochii sai mari, gura abia schitata, nasul fin, sprancenele puternic arcuite..., totul ne retine atentia la acest portret de "o vraja halucinanta".




1913 - Primul pas 
Este o opera distrusa din care s-a pastrat doar capul si care este cunoscuta datorita fotografiilor facute de artist. Se pare ca reda o intamplare din viata lui Brancusi. Acesta se afla in casa familiei Farquhar. il ia de manuta pe copilul acestora, micul George, si il ajuta sa faca primii pasi. Rolul mainii drepte ridicate cu stangacie pe langa cap este de a tine mana celui care il ajuta sa faca acest prim pas. Picioarele departate degaja aceeasi induiosatoare nesiguranta. Sculptura a fost distrusa in imprejurari necunoscute si Brancusi nu va mai reveni niciodata asupra
acestei teme. Capul, singurul care s-a pastrat a fost expus in 1926 la Galeriile Brummer din New York.

1914/1 - Lespedea morman - Bagneux

1914 - Primul tipat 
Brancusi transpune in bronz capul din Primul pas repetand aproape intocmai solutiile plastice din 1913 ale sculpturii in lemn, cu diferentele firesti impuse de material. in metalul lustruit, gura larg deschisa pare mai puternic reliefata decat pe suprafata din lemn.




1915 - Cariatida I si II – Paris

1915 - Fiul risipior
Este o sculptura in lemn de stejar. Lucrarea sugereaza un personaj ingenunchiat purtand o povara pe umeri si sprijinindu-se pe pamant. Artistul surprinde tocmai momentul in care materia amorfa prinde trup omenesc.





1915 – Mica franceza – Paris

1916 - Vrajitoarea
Brancusi ciopleste Vrajitoarea, dintr-un trunchi bifurcat de artar. Lucrarea nu are numic malefic.
Geist considera ca punctul de plecare al sculpturii lui Brancusi a fost cartea lui Michelet, Vrajitoarea scrisa in 1862, carte care se stie ca a existat in biblioteca lui Brancusi. in descrierea vrajitoarei din aceasta carte, Michelet spune: o umflatura este semnul crud al posesiunii, e semnul supliciului si al orgoliului, ea umbla cu pantecul in fata, orgolioasa din Strasbourg ce isi rastoarna capul pe spate.





1916 - Coloana Sarutului 
in 1916, sculptorul se arata pentru intaia oara preocupat de ideea unei adevarate Coloane a Sarutului. Este prima versiune a Coloanei Sarutului. Sculptura venita sa glorifice implinirea in viata a iubirii, e vazuta de Geist ca fiind alcatuita prin asamblarea a patru blocuri: figurile si trupurile, aproape contopite nu se mai deosebesc, prefacute fiind in doua stane vecine, pe cele patru laturi ale acestui fragment arhitectural. Brancusi foloseste acelasi motiv sculptural intalnit mai tarziu pe stapii Portii Sarutului.


1916 - Principesa X
in 1920 participa la Salonul Independentilor cu Principesa X (opera a creat un adevarat scandal.
A intervenit politia pentru a-l obliga sa isi retraga lucrarea pe motiv ca ar fi indecenta, fiind asemanata cu un falus).







1917 - Adam
Este numit de critici monumentul geometriei. Soclul format din elemente in zigzag sugereaza un fel de zvacnire in sus. Corpul omenesc este incoronat cu un bloc imens de lemn. E perioada cand Brancusi considera ca materialul care se potriveste cel mai bine reprezentarii umane este lemnul:viata copacului se convertea in viata fapturii omenesti.





1917 - Tors de tanar – Paris

1918 - Coloana fara sfarsit
Este prima versiune in lemn de stejar a Coloanei fara sfarsit, sculptate in amintirea celor cazuti in razboi, desi conform parerii unor cercetatori Brancusi a sculptat inca din 1909 unele variante de coloana .
Coloana formata din 3 module e construita din trunchiuri de piramida suprapuse.
Numele nu se refera la dimensiunea stalpului ci la structura ei geometrica: elementele constitutive se repeta aidoma si pot sa li se adauge oricat de multe fara sa li se tulbure echilibrul.
Fiecare element al constructiei incepe de unde se incheie cel precedent.

1918 - Cupa lui Socrate – Paris

1918 - Himera
Sculptura in lemn de stejar este o imagine stranie a unei fapturi cu ochi imensi. Este asezata pe un soclu care reia in parte tema ovalului.
Alaturi de Socrate si spiritul lui Buddha, acesta sculptura aduce spargerea volumului inchis, folosirea vidului ca element constitutiv al spatiului sculptural si asamblarea mai multor forme in aceeasi sculptura, ca elemente noi in limbajul sau artistic.






1919 - Pasarea de aur
Datorita simplificarii formelor, aceasta pasare este diferita de Maiatra. Este mai inalta, are aproximativ un metru, iar picioarele au disparut complet. Numai ciocul deschis mai aminteste de pasarea Maiastra. Acum dispar muchiile ascutite si cutele. Brancusi indreapta spatele pasarii si subtiaza partea de jos a sculpturii, ceea ce face ca pieptul sa para din nou proeminent.





1920 - Inceputul Lumii
Lucrarea in marmura integreaza intreaga viziune a cosmosului. Aceasta prima versiune este de dimensiuni aproape identice cu „Sculptura pentru orbi”, poate tocmai pentru a sublinia continuitatea conceptiei.
Pentru aceasta sculptura l-a avut ca model pe dansatorul Serge Lifar.


1920 - portretul doamnei Eugen Meyer Jr. – Paris

1921 - Adam si Eva
Adam, sculptura de sine statatoare devine acum soclu pentru Eva. Adam sculptat in lemn de stejar devine soclu pentru femeia lui, sculptata in lemn de castan. Lemnul pe care il poarta pe crestet
Adam are acum un inteles alegoric: barbatul isi sustine soata. Sculptorul talmaceste o credinta pe care o stia din satul lui oltenesc: barbatul se cuvine sa fie sprijinul femeii.
Eva e o suprapunere de sfere si sectoare sferice ce degaja un senzualism aproape patimas.
Adam e redat printr-un romb cu laturile in zigzag.







1922 - Pestele 
Este prima versiune a Pestelui. Lucrarea in marmura e asezata la cativa cm deasupra unei oglinzi al carei diametru e aproape egal cu lungimea sculpturii.
Artistul a imaginat Pestele plutind pe un lac dintr-un parc.




1922 – Cocosul – Paris

1922 - SocrateSculptura din lemn realizata in 1922 la Paris, ce exploreaza simbolismul rezecarii nu doar a bratului stang, ca in cazul Rugaciunii, ci a ambelor brate la trupul uman.









1923 - Leda – Paris

1923 - Pasarea in vazduh
Tot in 1923 sculpteaza o varianta in marmura galbena aflata acum la Muzeul de Arta din Philadelphia.
Toate versiunile Pasarii in vazduh sunt atasate de soclu printr-o vergea metalica care patrunde atat in soclu cat si in pasare. La versiunile in marmura, cum este si cea de fata, tija metalica este introdusa in lucrare pana mai sus de mijlocul corpului, inainte de a sculpta Pasarea .





1924 - Negresa blonda
Structura acestei lucrari are la baza simplitatea formei ovoidale. Sculptura este un ou sprijinit pe marginea un cilindru care-i serveste de soclu. Ovalul portretului are in partea de sus aplicata o sfera reprezentand parul strans intr-un coc, intr-o parte are aplicate un fel de buze formate dintr-un cilindru sectionat, care seamana cu partea inferioara a capului Evei iar in cealalta parte o aripioara in trei colturi.



1924 – Templul Crocodilului - Saint Raphael

1924 - Fetiscana sofisticata – Paris

1925 - Capetenia 
Este o sculptura care aminteste de mastile „geangle” create de triburile din Liberia.
Sculptura are 2 variante.





1927 - Pestele 
La aceasta sculptura inaltimea e mai mica decat lungimea si de aceea trupul Pestelui pare mai alungit.
Dan Grigorescu: Sculpturile lui Brancusi dau senzatia miscarii, ele stau nemiscate, intr-un spatiu pe care par ca il parcurg, intr-o miscare necontenita. 


1928 - Piatra de mormant a Sandei Polizu-Micsunesti
Brancusi ciopleste piatra de mormant a fostei sale eleve, Sanda Polizu-Micsunesti, sotia scriitorului Joseph Kessel, inmormantata in cimitirul Montparnasse. Intentiona sa aseze o sculptura deasupra lespezii, dar aceasta dorinta nu a putut fi realizata .

1929 - Portretul lui A. Fundoianu
Artistul deseneaza portretul lui A. Fundoianu care va aparea, in 1930, pe coperta volumului Privelisti.

1930 - Nou-nascut 
Brancusi realizeaza un Nou-nascut din otel inoxidabil in asteptarea comenzii pentru o Pasare din otel inoxidabil, inalta de 30 m, care urma sa fie amplasata pe unul dintre dealurile domeniului contelui Charles de Noailles. Brancusi a fost la Nantes pentru a se documenta, a facut cateva incercari, realizand si acest Nou-nascut.


1931 - 1936 - Pasarea in vazduh 
Aceasta este o sculptura in marmura alba executata la comanda Maharajahului Yeswant Rao Holkar Bahadur din Indore, care va mai comanda si o varianta in marmura neagra pe care Brancusi o executa in aceeasi perioada.
Aceste doua lucrari impreuna cu pasarea din bronz polizat pe care Maharajahul din Indore a cumparat-o in 1933 trebuiau amplasate in Templul Meditatiei din Indore, proiect care nu a mai fost realizat.



Vatra – 1934
Construieste la Quincy Voisin, la resedinta lui Maurice Raynal, o vatra asemanatoare cu cea din atelierul sau.

1936 - Foca 
Sculptura, careia i se mai spune si Miracolul, este executata in marmura cu vinisoare cenusii.
Este o forma simpla, un trup ridicandu-se cu truda de la pamant.






1937 - Coloana fara sfarsit - Coloana Infinita - "Coloana infinitului"
Este opera sa principala, considerata sinteza a tuturor cautarilor sale de o viata intreaga si esenta operei lui Brancusi, fiind una din cele mai admirabile sculpturi ale secolului .
Este o sculptura austera si perfect echilibrata.Cele 16 elemente ale coloanei au fost turnate in septembrie 1937 la uzinele din Petrosani, si cantaresc 14.226 kg.
Sculptura este o stilizare a coloanelor funerare specifice sudului Romaniei. Denumirea ei originala a fost Coloana recunostintei fara sfarsit si a fost dedicata soldatilor romani din Primul razboi mondial cazuti in 1916 in luptele de pe malul Jiului.

1937 - Poarta sarutului
Poarta sarutului, care se afla amplasata pe aleea de la intrarea din parcul orasului, este daltuita din piatra poroasa, extrasa din carierele aflate in imprejurimi, fiind alcatuita din coloane groase, paralelipipedice, ce sprijina o arhitrava cu dimensiuni mai mari decat ale coloanelor, avand laţimea de 6,45m, inalţimea de 5,13m si grosimea de 1,69mPe feţele fiecarei coloane se regaseste simbolul sarutului, doua jumataţi ale unui cerc, atat de caracteristic operei lui Brancusi. Arhitrava are de asemenea incrustat acest simbol, ca un fel de filigran.
In plus, tot in filigran se afla incrustaţii ce aduc cu un fel acoperis al porţii, ca si cand poarta ar fi acoperita cu sindrila. Bolta porţii are un ornament liniar delicat: este o continuitate de arcuri mici, iar mai sus, pe trei linii orizontale, intalnim continuarea unor forme ovale identice, de parca ar fi conturul feţei si al umerilor.
Poarta sarutului arata ca un arc de triumf, simbolizand triumful vieţii asupra morţii.

1937 - Masa tacerii
Prima varianta a Mesei avea un diametru de 200 cm; dar Brancusi comanda o a doua, cu un diametru de 215 cm, pe care o aseza peste cea dintai, renuntand la socluri circulare ce formau baza. Masa sugereaza aparenta aspra a doua pietre de moara suprapuse.
Sculptorul spunea: Linia Mesei Tacerii sugereaza curbura inchisa a cercului care aduna, apropie si uneste.
Cioplita la alte proportii sau din alte materiale, folosita ca postament, sau in alte scopuri utilitare, acest tip de masa rotunda facea parte chiar din decorul familiar al atelierului lui Brancusi.

1938 - Regele regilor
Monumentala sculptura din stejar Regele regilor a fost initial planificata sa stea in interiorul Templului de Meditatie din India,dar acesta nu a mai fost realizat .
Regele regilor poate fi interpretata ca o incercare a lui Brancusi de a intruchipa in sculptura puterea religiei din est.
Denumirea originala a sculpturii a fost Spritul lui Buddha, iar Brancusi era cunoscut ca fiind familiar Buddhismului prin scrierile filozofului tibetan Milarepa .




1940 - Broasca testoasa
Aceasta lucrare este realizata in lemn de par. Desi mult se descifreaza, carapacea rotunda, labele, capul, inca apare simbolizata aceeasi miscare greoaie din Foca.




1943 - Testoasa zburatoare
Este ultima sa opera. Broasca pare ca se desprinde de pamant si se ridica spre cer, intruchipand opozitia dintre a se tari si a zbura.